Despre bunici
Sunt unul dintre norocosii care inca mai are bunici. Din fericire, locuim in acelasi oras. Ce m-a facut sa aleg tema asta?
Bunicii mei sunt cei care apar in cele mai vechi amintiri ale mele. Imi amintesc multe din lucrurile pe care le-au facut pentru mine si sunt foarte recunoscator pentru acestea. Imi amintesc ca bunica era cea care imi lua mereu apararea, cea care facea tot ceea ce stia ca imi place. Tataia a fost primul care m-a plimbat cu sania, eram extrem de fericit ori de cate ori facea asta. Imi amintesc cum incercau mereu sa ma protejeze si cum imi ofereau tot ce aveau mai bun. Ii iubeam la fel de mult ca pe mama mea, pot spune ca am avut trei parinti (asta pentru ca am crescut fara tata).
Cu anii, in mod involuntar, am inceput sa ma indepartez de ei. Am inceput sa nu ii mai ascult, sa nu ii mai vizitez atat de des, sa nu ii mai sun. Intr-un cuvant, am inceput sa ii ignor. Intotdeauna am gasit ceva mai important de facut decat sa merg la ei sau sa le dau un telefon. Acum realizez ca am gresit enorm facand asta.
Sa ne gandim la bunicii nostri! Viata lor nu este infinita, orice om traieste pentru o anumita perioada de timp pe aceasta planeta, urmand ca apoi sa ne paraseasca. Odata ce au plecat dintre noi, nu ii vom putea aduce inapoi nicicum, chiar daca atunci vom fi capabili sa renuntam la orice pentru a-i mai vedea macar o data. Sa incercam sa profitam de momentele acestea, in care inca ii avem alaturi!
Desi observa ca nu le mai acordam atat de multa atentie, acestia ne considera, alaturi de parintii nostri, cele mai importante fiinte din vietile lor; se bucura enorm cand aud ca ne este bine si ca suntem fericiti.
Consider ca rasplata din partea noastra trebuie sa fie una pe masura si ca trebuie sa le fim alaturi in ultimii ani ai vietilor lor. Chiar daca nu ne putem permite sa ii vizitam de cate ori vrem, un telefon ne este la indemana tuturora. Suntati-va bunicii si, cu siguranta, le veti umple inima de bucurie! Eu voi face asta chiar acum.
Cu caldura, va imbratiseaza Adel
Adel, suntem atat de asemanatori uneori. Izbitor.
M-ai intrebat astazi ce parere am despre blogul tau. Ai idei si ganduri frumoase, opinii interesante. Doar ca eu, atunci cand am decis sa am un astfel de jurnal, am ales sa nu-l dezvalui nimani. Gandurile mele au ramas permanent numai intr-un fisier word. Deci eu, desi imi face placere sa citesc si sa aflu mai multe despre tine, as fi ales sa nu ma dezvalui.
Sau poate tu esti doar mai dornic de exprimare decat mine…
pot sa te intreb ceva?
)
deja am facut-o
urmatoarea intrebare ->
de ce ai scris tocmai despre ei ?