Romania esti TU

Am fost ieri dimineata la Palatul Copiilor din Tulcea si am urmarit un spectacol organizat cu prilejul zilei nationale a Romaniei(Uraaaaaaa!).  Sala plina, venisera o gramada de parinti sa isi vada copiii cantand, dansand sau recitand.. ca la Palatul Copiilor. Incepe spectacolul si nu eram prea atent (se spuneau niste poezii dedicate tarii), cand am inceput sa ascult. O porcarie de poezie, recitata de o fetita de vreo 10 ani,  in care se spunea despre romani si despre cat de grea este viata lor. Niciodata nu mi-au placut asemenea poezii, mai ales venind de la un copil. Cum sa pui un copil sa recite asa ceva? Cea mai mare prostie.

Dar cine putea scrie o astfel de poezie, fie el anonim sau nu, evident un roman. De mic copil aud in jur cum toti se plang ca s-au nascut in Romania si cum dau vina pe tara pentru faptul ca nu li se ofera prea multe posibilitati, ca nu sunt respectati, ca nu pot duce viata celor din occident. Pe cine dau ei vina? pe tara, dar cine este oare tara noastra? Tara noastra suntem chiar noi. Noi intre noi ne furam, noi intre noi nu ne respectam. Nu vine cine stie ce natie sa isi bata joc de noi pe pamantul nostru. Asadar, cine e de vina pentru ce ni se intampla NOUA? NOI suntem.

Asteptam in fiecare an, la fiecare alegeri sa se intample o minune, sa vina un salvator.. pe cine o sa puna presedinte? pe Iisus? tot un roman o sa fie acolo, si chiar daca ar fi Iisus, noi tot romani am fi.. probabil l-am acuza si pe acesta de raul nostru. Astia suntem noi, niciodata nu se asumam responsabilitatile faptelor noastre, tot timpul cautam ceva pe care sa dam vina. De ce suntem tristi? Tara e de vina. De ce nu avem bani? Tara e de vina… etc. Mai aud.. “in orasul asta nu ai ce sa faci”, dar oare daca ai fi destul de destept ai mai spune asta? cu siguranta ai gasi ceva de facut.

Oricine e de vina, numai noi nu suntem. Suntem un popor de lasi, o tara in care cineva  ajuns intr-un post inalt e acolo datorita faptului ca a pupat pe cineva in fund sau a dat spaga. Astfel suntem condusi de din ce in ce mai multi incompetenti, astfel pierdem ce avem. Dintr-o tara frumoasa cu locuri nemaipomenite si  traditii interesante, Romania a ajuns un cos de gunoi.  Haideti sa ducem gunoiul!

Noi suntem singura noastra speranta. Nu trebuie sa asteptam ca totul sa vina de la altii, pentru ca si acei “altii” sunt la fel ca noi. Noi putem face schimbarea, totul sta in mentalitatea noastra. Cu cat facem ceva mai repede, cu atat avem sanse mai mari sa ne bucuram de tara noastra si, totodata, de viata noastra.

Vreau ca, alaturi de Mircea Badea, sa fim mandri de  faptul ca traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.

Romania esti TU. Vrei sa schimbi Romania? Incepe cu tine!

Cu caldura, va imbratiseaza Adel

Bancul zilei

Imi cer scuze ca azi nu am publicat niciun articol genial dar am avut probleme cu calculatorul.

Bancul zilei:

Doi indragostiti pe o banca sub clar de luna. Cerul plin de stele, o priveliste superba. Tipa patrunsa de moment zice: “Iubitule, cat de romantic, uita-te cate stele sunt pe cer!”, la care acesta raspunde: “Aha, cacalau..”

Bancul zilei

Doi tigani fura o gaina si fug cu ea. Ajung langa un lac si vor sa o taie, insa realizeaza ca nu au cutit. T1(tiganul 1) il trimite pe T2(tiganul 2) sa caute un cutit si ii spune ca intre timp el jumuleste gaina. Pleaca T2 si T1 incepe sa jumuleasca gaina.  Dupa 20 de minute T1 il astepta pe T2 cu gaina jumulita. Intre timp tiganul vede niste politai venind spre el si arunca gaina in lac. Politaii vad gaina dezgolita in apa si gramada de pene langa tigan si il intreaba ce s-a intamplat, iar tiganul raspunde: “Ce sa se intample? Doamna face baie si eu ii pazesc hainele.”

Bancul zilei + unul bonus

Banc cules din folclorul youtubian de Robert(Bonusul):

Un iepure si un urs erau la un moment dat intr-o padure si isi faceau nevoile in tufisuri alaturate. Vazadu-si ei de treaba in liniste,deodata ursul se intoarce catre iepure si il intreaba:”Scuza-ma, te rog,imi poti spune daca ai probleme cu fecalele ,ti se lipesc de blana?”.Iepurele raspunde mirat “Nu…”.Asa ca ursul il ia pe iepure si se sterge cu el la fund.

Bancul zilei:

Moare Gigi Becali si ajunge in rai. La poarta este intampinat de Sfantul Petru.

Sf. P.: “Cine esti, fiule?”

G.B.: “Cum adica cine sunt? Sunt Gigi Becali.”

Sf. P.: “Si ce doresti?”

G.B.: “Pai vreau sa intru in rai…”

Sf. P.: “Stai o clipa!”

Sfantul Petru se duce la Dumnezeu:

Sf.P: ” Sefu’, a venit unu’ la poarta raiului si imi zice ca este Gigi Becali si ca vrea sa intre in  rai.”

D.: “Nu poate fi Gigi Becali.”

Sf. P.: “Cum asa? Este chiar la poarta raiului.”

D.: “Imposibil.”

Sf. P.: “Pai de ce?”

D.: ” Pentru ca Eu sunt Gigi Becali.”

Despre bunici

Sunt unul dintre norocosii care inca mai are bunici. Din fericire, locuim in acelasi oras. Ce m-a facut sa aleg tema asta?

Bunicii mei sunt cei care apar in cele mai vechi amintiri ale mele. Imi amintesc multe din lucrurile pe care le-au facut pentru mine si sunt foarte recunoscator pentru acestea. Imi amintesc ca bunica era cea care imi lua mereu apararea, cea care facea tot ceea ce stia ca imi place. Tataia a fost primul care m-a plimbat cu sania, eram extrem de fericit ori de cate ori facea asta. Imi amintesc cum incercau mereu sa ma protejeze si cum imi ofereau tot ce aveau mai bun. Ii iubeam la fel de mult ca pe mama mea, pot spune ca am avut trei parinti (asta pentru ca am crescut fara tata).

Cu anii, in mod involuntar, am inceput sa ma indepartez de ei. Am inceput sa nu ii mai ascult, sa nu ii mai vizitez atat de des, sa nu ii mai sun. Intr-un cuvant, am inceput sa ii ignor. Intotdeauna am gasit ceva mai important de facut decat sa merg la ei sau sa le dau un telefon. Acum realizez ca am gresit enorm facand asta.

Sa ne gandim la bunicii nostri! Viata lor nu este infinita, orice om traieste pentru o anumita perioada de timp pe aceasta planeta, urmand ca apoi sa ne paraseasca. Odata ce au plecat dintre noi, nu ii vom putea aduce inapoi nicicum, chiar daca atunci vom fi capabili sa renuntam la orice pentru a-i mai vedea macar o data. Sa incercam sa profitam de momentele acestea, in care inca ii avem alaturi!

Desi observa ca nu le mai acordam atat de multa atentie, acestia ne considera, alaturi de parintii nostri, cele mai importante fiinte din vietile lor; se bucura enorm cand aud ca ne este bine si ca suntem fericiti.

Consider ca rasplata din partea noastra trebuie sa fie una pe masura si ca trebuie sa le fim alaturi in ultimii ani ai vietilor lor. Chiar daca nu ne putem permite sa ii vizitam de cate ori vrem, un telefon ne este la indemana tuturora. Suntati-va bunicii si, cu siguranta, le veti umple inima de bucurie! Eu voi face asta chiar acum.

Cu caldura, va imbratiseaza Adel

Bancul zilei

Un cioban statea cu oile la pascut. La un moment dat, vine la el un ninja super echipat: “Ciobane, eu stiu kung fu si daca nu imi dai toate oile tale de voie buna, te si bat si ti le si iau.”

Ciobanul se ridica foarte calm, ia o bata de jos si se indreapta spre ninja. Ajuns langa acesta,incepe sa ii care bate pe spinare. Dupa ce ia o bataie sora cu moartea, ninja ramane  lat pe jos. Ciobanul se apleaca si il intreaba curios:”No, kum fu?”

Cat suntem de norocosi. Apreciem asta?

Astazi am dat pe net de cazul unei fete cu leucemie. Nu aveam o zi prea stralucita si eram semi-trist. Am realizat, insa, ca nu aveam niciun drept sa ma plang, dimpotriva. Viata mea este una frumoasa si eu sunt un norocos. Ne plangem atat de des, suntem mereu nemultumiti de ceea ce avem, de ceea ce ni se intampla. Sa privim la cei care au probleme adevarate si care se lupta din rasputeri pentru a trai si vom realiza cat de valoroasa e viata, vom realiza cat de “bogati” suntem doar fiind sanatosi. Si sanatatea este doar unul dintre multele lucruri pe care nu le apreciem la adevarata lor valoare. Mai ganditi-va si la faptul ca in intreaga lume sunt oameni fara locuinte, care nu au ce manca, oameni care traiesc de pe o zi pe alta, oameni care nu au pe nimeni si totusi iubesc viata. Te uiti la ei si te intrebi daca mai sunt oare capabili sa zambeasca… uimitor, acestia chiar o fac, zambesc din toata inima. Probabil sunt milioane de oameni care nu au ce avem noi si nici macar nu indraznesc sa viseze la asta.

In cee ce ne priveste, ni se pare normal sa fim sanatosi, sa avem un adapost, sa primim iubirea si caldura unei familii, sa avem maini si picioare etc. Credem ca meritam asta, ca ni se cuvine. De ce noi am merita si ei nu? Nu le suntem cu nimic superiori, nu am facut decat sa ne nastem unde ne-am nascut.

Cu siguranta ca intotdeauna se poate mai bine, ca toti vrem mai mult decat avem si ca toti ne imaginam in viitor traind o viata frumoasa. Mi se pare ceva normal si sunt sigur ca toti facem asta, insa pentru a ajunge sa avem ceea ce ne dorim trebuie sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem deja. Altfel nu vom fi niciodata multumiti, indiferent de locul in care ne situam intr-un anumit moment. (Ganditi-va la lucrurile pe care le obtineti dupa ce le-ati dorit extrem de mult, dupa maxim o saptamana va plictisiti de ele si incepeti sa va ganditi la alte lucruri pe care nu le aveti.)

Vi s-a intamplat vreodata sa va opriti din ceea ce faceti si sa va uitati la voi, la viata voastra? Faceti asta si va veti da seama CAT DE NOROCOSI SUNTETI! Fiti recunoscatori pentru asta!

Cu caldura, va imbratiseaza Adel

Bancul zilei

Banc scurt

Gigel se duce la magazin:

“Buna ziua! Aveti cartofi?”

Vanzatorul raspunde:

“Avem. Doriti cartofi?”

G:”Da, dati-mi cartofi!”

V:”De cat?”

G:”Da, decat cartofi.”

“A clasifica”

A clasifica – a imparti sistematic, a repartiza pe clase sau într-o anumită ordine. (DEX)

Cu siguranta vi s-a intamplat, si nu numai o data, sa fiti nedreptatiti si sa realizati faptul ca nu aveti nicio sansa sa va faceti dreptate. Iata un exemplu:

Sa zicem ca un baiat pe nume Adel (un nume luat la intamplare) da un test la economie (o materie luata la intamplare), un test pentru care acesta era bine pregatit. Chiar prima cerinta a testului este aceea de a face o clasificare, pe care Adel o face perfect (invatase). Acesta scrie TOT CE I SE CERE si trece la urmatoarele cerinte cu care se descurca de asemenea. Baiatul termina printre primii testul, daca nu primul si, dupa ce il da doamnei profesoare, iese multumit in pauza.

Dupa o saptamana, cand doamna profesoara a adus testele, Adel astepta cu bucurie si nerabdare sa culeaga rezultatele a ceea ce “semanase”. Este chemat sa isi ia lucrarea si observa cu uimire faptul ca luase doar 8. Se uita nemultumit peste aceasta si observa ca a fost depunctat cu un punct chiar pentru acea clasificare. Crezand ca va rezolva aceasta “greseala” o intreaba pe doamna profesoara cu ce a gresit la acea cerinta, iar dansa ii spune ca raspunsul lui nu era complet, ca era nevoie sa dea mai multe explicatii (explicatii care nu erau cerute pe foaia cu subiecte). Baiatul se intoarce in banca si la finalul orei cere, din nou, explicatii spunandu-i doamnei profesoare ca va cauta in DEX semnificatia cuvantului “a clasifica”. Aceasta zambeste si pleaca.

Peste cateva zile Adel si doamna profesoara se intalnesc pe holul scolii, iar aceasta, auzind ca baiatul s-a tinut de cuvant si a cautat in DEX, il trimite sa se uite in caietul de logica pentru a vedea ce inseamna “clasificare”. Aici dispar toate sperantele baiatului de a primi nota corecta, acesta realizand ca sunt oameni care nu accepta sa fie contrazisi, care avand putere se considera superiori celorlalti. Probabil doamna profesoara ar fi gasit la nesfarsit argumente pentru a-si sustine cauza. Adel s-a oprit si a lasat de la el. Nu era faptul ca luase 8 in loc de 9 ceea ce il nemultumea, ci faptul ca fusese nedreptatit.

Pot spune ca rezonez cu acest Adel si cred ca am de invatat din aceasta intamplare. Trebuie sa fim intotdeauna atenti pentru ce luptam, sa stim daca merita efortul cu adevarat. Un punct in plus sau in minus la o nota in liceu este egal cu zero pentru viata unui om. Sunt lucruri mult mai importante pentru care trebuie sa ne zbatem. Am mai invatat ca trebuie sa fim rationali si sa incercam sa ne controlam instinctele cat de mult posibil(nu sa le ignoram). Si, de asemenea, mai stiu faptul ca aceasta nevoie de a primi dreptatea vine din partea ego-ului nostru care de cele mai multe ori nu ne duce pe drumul cel bun.

Lasati de la voi de cate ori e posibil si veti vedea ca ceea ce pe moment parea foarte grav nu era, de fapt, atat de important!

Cu caldura, va imbratiseaza Adel

P.S. Comentariile ce contin cuvinte jignitoare vor fi sterse.

Bancul zilei

Cred ca voi face din asta un obicei… voi pune si bancuri pe blog

Astazi Radu mi-a amintit un banc care mi s-a parut genial. Iata-l:

Gigel, un baiat de 10-11 ani isi dorea din toata inima lui o bicicleta. Se duce la mama lui si ii cere acesteia o bicicleta de ziua lui, insa ea il refuza, plangandu-se de obraznicia acestuia.  Suparat, Gigel fuge in camera lui, unde se gandeste ce sa faca si ii vine ideea de a-i scrie o scrisoare chiar lui Dumnezeu.  Ia o foaie si incepe: “Draga Iisus, stiu ca am fost obraznic…”, se opreste nemultumit, arunca foaia si incepe una noua:”Draga Iisus, stiu ca nu am fost prea cuminte, dar…”; se opreste si de data asta din scris; lasa foaia si pixul deoparte. Se duce la birou si dintr-un sertar scoate o statueta a Fecioarei Maria. O ia foarte incantat de ideea ce ii venise si o acopera cu o carpa, ascunzand-o bine. Se intoarce  la scrisoare si scrie: ” Draga Iisus, daca vrei sa iti mai vezi vreodata mama…”

Sper ca sunteti satisfacuti. )